Povestea unei omizi



Trezita si mangaiata de o raza de soare,omida porneste spre Livada Verde.Locul acela era o tandara de vis.Presarata cu flori de toate culorile si invesmantata in verdele crud al ierbii,impletit cu fire de verde intens al copacilor,livada mirosea a mere aurii.
Zareste ramurile ale unui copac ce se leganau lin.
Cata bucurie…!Se grabeste sa-si ajunga prietenele.Infasate in matasea lor alba,se infruptau din frunzele unui pui de tei.
O picatura de roua se rostogoleste pe haina omizii.Se zvarcoli speriata,scuturandu-si trupul diform.Se urca pe o ramurica si apoi se instaleaza pe o frunza lucie ce suradea soarelui.
Marea aventura a mintii ei devenise realitate,caci nu peste mult timp,omida hidoasa devine in sfarsit un fluture erudit.
Zboara gratios prin albastrul vazduhului cu aripile-i pudruite in stralucire.Alearga di floare-n floare sa se prezinte:
-Sunt…Stiti…Eu…
Toate florile si-au intors mirate petalele catre el.Il priveau impresionate de expresiile inaripate ale zborului sau.
Minunea a durat doar o zi,caci odata ce soarele si-a inchis genele somnoroase,iar cerul si-a tras perdeaua de stele,si fluturele a adormit.
S-a trezit dis-de-dimineata cu gandul sa-si revada aripile pictate cu pudra de aur.Ce dezamagire…Si-a descoperit acelasi trup de omida.O lacrima s-a desprins din ochisorii umezi.
Si poate,mai plange si acum…N-a ramas decat o omida…

 

Compunere trimisa de Miruna.



Comments
  1. 2 years ago
  2. 1 year ago
  3. 1 year ago

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>