Timpul

Cuvantul timp cu sinonimul sau “vreme” revine foarte des in vocabularul nostru.
Auzim continuu:”Nu mai am timp”,”Sa vii la timp”,”A trecut timpul”,”Cum mai trece timpul”sau “Mi-a trecut vremea”,”Pe vremea mea…”.E clar!Timpul este osesia noastra,a oamenilor.Nu cred ca exista locuinta fara cateva ceasornice,pendula,ceas de masa,de perete,de mana.
Nu cred ca exista oras fara orologiu sau  ceas solar.Scolarii invata de mici masura timpului prin soneria sau clopotelul care anunta sfarsitul orei de curs.Trenurile si avioanele ar inceta sa functioneze daca ar disparea posibilitatea de a sti ora exacta.
Nici oamenii nu si-ar cunoaste varsta.Timpul trece si lasa urme,dar nimeni nu l-a vazut vreodata.Ne e prieten sau dusman.Eu mi-l inchipui o apa curgatoare al carui izvor nu-l stie nimeni si nici locul unde se revarsa.
Ceea ce ma nedumereste pe mine este ce se intampla cu lucrurile vesnice,care n-au moarte,cu cerul,cu pamantul,cu soarelesi luna,cu muntii si oceanele.Daca lor li s-a dat tot timpul din lume mai au nevoie sa-l imparta in zile,ani,secole,milenii,asa cum facem noi oamenii?
Cred ca nu.N-ar avea niciun folos.Atata vreme cat timpul ni s-a dat numai noua,trebuie sa facem in asa fel incat sa nu ne devina dusman.Trebiue sa-l imblanzim,sa ni-l facem prieten.Se iroseste prea mult timp.
Ar trebui sa ne facem un scop in viata de a investi timpul cu folos

Compunere trimisă de Sofia Ionescu